Libera concurență se manifestă atunci când două sau mai multe societăți comerciale desfășoară activități asemănatoare cu același rezultat, obținerea de profit prin câștigarea clientelei. Importanța liberei concurențe este dată de existența protecției prin intermediul legii fundamentale. Astfel, articolul 135 alineatul (2) litera b din Constituție instituie obligația statului de a proteja concurența loială. Această reglementare a apărut ca urmare a modificării contextului istoric și trecerii de la economia centralizată caracterizată prin monopolul statului asupra tuturor factorilor de producție, la o economie de piață, a cărei principală trăsătură este concurența loială. Scopul acestei reglementări îl reprezintă nu numai stimularea progresului prin încurajarea îmbunătățirii propriei afaceri, dar și protecția consumatorului.
Atunci când participă pe piață, partenerii comerciali sunt ținuți să își exercite comerțul cu bună-credință în caz contrar, concurența devine neloială, fiind sancționați pentru astfel de practici. Legea nu definește sensul bunei-credințe în raporturile comerciale, însă s-a apreciat că presupune ,,o minimă moralitate” în desfășurarea comerțului.
Legea 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale sancționează acele manifestări contrare ,,uzanțelor cinstite” în activitatea comercială, fiind definite ca ,,un ansamblu de practici sau reguli general recunoscute care se aplică în relaţiile comerciale dintre întreprinderi, în scopul prevenirii încălcării drepturilor legitime ale acestora”. Potrivit doctrinei mai vechi, acestea se pot determina ținând seama de ,,tradiția negoțului, locul unde se desfășoară activitatea de comerț, practica împământenită între comercianți într-o anumită zonă geografică”. De asemenea, s-a considerat că uzanțele cinstite sunt acele ,,procedee care sporesc în mod real, competitiv produsele și care satisfac raportul optim dintre calitatea mărfii, prețul ei de cost și prețul ei de vânzare”. Același autor a apreciat că desfășurarea activității respectând uzanțele cinstite, permite egalitatea de șansă între competitori, fiind o atitudine benefică liberei concurențe.
La nivel jurisprudențial s-a considerat că nu se încalcă buna-credință și uzanțele cinstite într-o speță în care o societate ce a încheiat un contract de subagenție pentru a promova și vinde servicii și produse de telefonie mobilă, și-a întemeiat o societate distinctă prin intermediul căreia a încheiat un contract de agenție pentru a promova și vinde aceleași produse. Instanța a stabilit că obligația contractuală de neconcurență exista față de operatorul de servicii și produse de telefonie mobilă, și nu față de agent.
În sens contrar acestei decizii, Tribunalul București a considerat că pârâta încalcă uzurile cinstite prin inducerea în eroare a consumatorilor cu privire la calitatea de importator a acesteia. În speță, reclamanta avea dreptul de import exclusiv pe teritoriul României pentru băutura răcoritoare cu pulpă de Aloe V, iar pârâta a pus în vânzare produse care poartă denumirea societății sale ca importator, deși importul a fost realizat de altă persoană. De asemenea, pârâta a amenajat sticlele de plastic purtând această etichetă falsă pe același raft cu produsele reclamantei creând o confuzie la nivelul publicului.
Prin urmare, consider că existența bunei-credințe ca una din condițiile ce trebuie respectate în exercitarea activităților comerciale afirmă încă o dată originea dreptului și corelația acestuia cu morala.
Surse
- A se vedea Gheorghe Ghiorghiu, Manuela Niță, Dreptul concurenței interne și europene, Universul juridic, București 2011;
- A se vedea Lector universitar Benonica Vasilescu, Concurența neloială sancționată de legea 11/1991 în Revista de drept comercial, Nr. 10, 2007;
- A se vedea Decizia nr. 3382 din 4 noiembrie 2014;
- A se vedea Sentința civilă nr. 1933 din 1 aprilie 2014.
Elida Saliu, colaborator Grecu și Asociatii
