Calea de atac în materia achizițiilor publice – contestația la CNSC
Achizițiile publice reprezintă modalitatea în care autoritățile statului ori alte entități care beneficiază de finanțare (completă sau nu) din partea statului, pot cumpăra bunuri sau servicii de la entități private.
De altfel, respectarea normativelor prevăzute de legislatia achizițiilor publice reprezintă singura metodă prin care autoritățile contractante au posibilitatea de a apela la servicii și furnizori pentru nevoile din activitatea acestora.
Se deschide pe această cale posibilitatea profesioniștilor să prezinte ofertele comerciale ale serviciilor/produselor pe care le au în portofoliu, către autoritățile statului.
Unul din principiile după care se ghidează materia achizițiilor publice este cel al contradictorialității, ceea ce face ca mai mulți profesioniști să participe în cadrul acelorași licitații, iar atunci când doar unii participanți sunt declarați câștigători, se pune problema nemulțumirii celor care nu au câștigat.
Nemulțumiri pot, de asemenea, să existe, și în cazul în care anumiți participanți sunt excluși din cadrul procedurii de achiziție de către autoritatea contractantă, motivat, de neconformități ori lipsuri ale ofertei.
Se pune deci problema unei căi de atac față de deciziile autorităților contractuale, care să asigure participanților garanția că regulile în materie sunt respectate și că nu au fost excluși în mod nelegal din cadrul procedurii – această cale este reprezentată de contestație.
Actul normativ care reglementează formularea și soluționarea contestațiilor este Legea nr. 101/2016.
Persoana care se consideră lezată într-un drept al său printr-un act al unei autorități contractante are două posibilități de contestare:
- Fie în fața Consiliului Național pentru Soluționarea Contestațiilor (CNSC)
- Fie în fața instanțelor judecătorești
Primul element ce trebuie luat în calcul atunci când se dorește formularea unei contestații este termenul în care aceasta poate fi transmisă, respectiv de 7 zile sau de 10 zile, în funcție de valoarea achiziției în legătură cu care se face contestația.
De asemenea, un alt element de luat in considerare este cel de natură financiară, respectiv, fie cauțiunea, care se achită în cazul acțiunilor în fața CNSC, fie taxa de timbru, care se achită pentru acțiunile introduse pe rolul instanțelor de judecată.
Diferența esențială între taxa de timbru și cauțiune este că, în cazul primei, aceasta nu se restituie, ci va fi inclusă în cheltuielile de judecată la care autoritatea contractantă va fi obligată, în cazul în care contestatorul va câștiga, în timp ce cauțiunea se restituie indiferent de soluția CNSC.
Față de deciziile CNSC, părțile interesate pot formula plângere, care se judecă în complet de 3 judecători, de către curtea de apel în circumscripția căreia își are sediul autoritatea contractantă, iar plângerea este scutută de plata taxelor de timbru.
Când se poate formula contestație?
În primul rând, se poate formula contestație față de decizia autorității contractante emise la finalul procedurii de achiziție.
Dacă această posibilitate este evidentă, este bine de știut că se poate face contestație și atunci când oferta unui participant este declarată neconformă, în practică fiind întâlnite multe situații în care aceste soluții de excludere sunt eronate, bazate pe scăpări sau nesolictarea clarificărilor.
Alt element care poate face obiectul contestației este documentația de atribuire, care, la rândul ei poate conține erori, prejudiciind, nu numai o parte dintre participanți, dar chiar putând să pună în pericol întreaga procedură ori executarea în sine a contractului.
Av. Alexandru Teodorescu
