Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale reglementează confruntarea dintre agenții economici pentru câștigarea și conservarea clientelei în scopul rentabilizării propriei activități. Aceasta stipulează că, pentru a fi considerată loială, concurența trebuie să respecte uzanțele cinstite și principiul general al bunei-credințe.
În vederea atingerii scopului lor comun, și anume realizarea profitului, participanții de pe piața economică nu dispun în mod absolut de liberul arbitru, aceștia fiind obligați să-și adapteze strategiile publicitare astfel încât ele să fie conforme cu dispozițiile legale. Cu toate acestea, nu de puține ori profesioniștii omit să adopte o asemenea atitudine în business, caz în care putem vorbi despre o concurență neloială.
Interzise în mod expres de Legea nr. 11/1991, practicile de concurență neloială sunt enumerate la art. 2 alin. (2), după cum urmează:
- denigrarea unui competitor sau a produselor/serviciilor sale, realizată prin comunicarea ori răspândirea de către o întreprindere sau reprezentantul/angajatul său de informaţii care nu corespund realităţii despre activitatea unui concurent sau despre produsele acestuia, de natură să îi lezeze interesele;
- deturnarea clientelei unei întreprinderi de către un fost sau actual salariat/reprezentant al său ori de către orice altă persoană prin folosirea unor secrete comerciale, pentru care respectiva întreprindere a luat măsuri rezonabile de asigurare a protecţiei acestora şi a căror dezvăluire poate dăuna intereselor acelei întreprinderi;
- orice alte practici comerciale care contravin uzanţelor cinstite şi principiului general al bunei-credinţe şi care produc sau pot produce pagube oricăror participanţi la piaţă.
Publicitatea este susceptibilă să creeze, într-o perioadă relativ scurtă de timp, notorietate unui produs sau serviciu, motiv pentru care este deseori folosită de către agenții economici ca modalitate prin care să-și mărească profiturile, însă nu întotdeauna și cu respectarea legii. Canalele de comunicare publicitară prin care comercianții aleg să-și rezolve rivalitățile de piață într-o manieră neloială sunt: televiziunea și radiodifuziunea, mediul online, presa tiparită, broșurile publicitare și panourile stradale.
Printre cele mai răspândite activități de concurență neloială in publicitate sunt actele parazitare. Cunoscut și sub denumirea de ,,free riding”, actul parazitar constă în exploatarea reputației competitorilor atât prin utilizarea semnelor distinctive și imitarea metodelor de publicitate a acestora, cât și prin referirea abuzivă la activitatea desfășurată de aceștia. De exemplu, reprezintă un act de publicitate parazitară fapta comerciantului de a aduce atingere unui semn distinctiv prin compararea produsului său cu produsul altui concurent, sustinând prin aceasta calitatea superioară a propriei mărfi.
Pe lângă free riding, confuzia privind semnele distinctive reprezintă, la rândul său, un act de concurență neloială în publicitate. Definită ca disimularea credibilă a propriei activități de piață a autorului, sub aparența semnelor distinctive ale concurentului lezat sau ale unui colectiv de concurenți, confuzia constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Contrafacerile de genul ,,Adidas-Adibas”; ,,Xerox-Xerocs” sau ,,Nike-Mike” sunt capabile să creeze confuzie în rândul consumatorilor, pedepsirea comercianților care aleg să recurgă la astfel de practici fiind obligatorie.
Conform legii nr. 11/1991, competența sancționării concurenței neloiale aparține Consiliului Concurenței. Din oficiu sau la sesizarea persoanelor fizice ori juridice care au un interes legitim, Consiliul procedează la inspecții inopinate la firmele suspectate. Odată strânse suficiente probe, Consiliul poate decide, după caz: încetarea practicilor de concurență neloială, pe durata soluționării sesizării; interzicerea practicilor de concurență neloială; aplicarea amenzilor contravenționale, dacă practica de concurență neloială constituie contravenție. În luarea deciziei, Consiliul are în vedere gradul de pericol social, împrejurările în care a fost săvârșită fapta și importanța sectorului economic în care s-a produs aceasta.
Legea nr. 117/2015 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 11/1991 a stabilit limite ale amenzilor mai ridicate pentru persoanele fizice care se fac vinovate de deturnarea clientelei competitorilor. Astfel, dacă anterior intrării sale în vigoare amenzile pentru persoanele fizice care săvârșeau acte de concurență neloială erau cuprinse între 1000 de lei si 5000 de lei, noua lege stabilește pentru aceeași categorie de persoane amenzi cuprinse între 5000 de lei și 10 000 lei. Sancțiunile aplicate persoanelor juridice nu au cunoscut modificări, amenzile în acest caz fiind în continuare cuprinse între 5000 de lei si 50 000 lei.
Constantin Bulancea, colaborator Grecu & Asociații