Înțelegerea corectă a clauzelor contractuale pornește de la o exprimare corectă și clară a conținutului lor.
Nu de puține ori se întâmplă ca părțile să își exprime acordul de voință verbal, urmând să se “încheie ulterior și un act în acest sens”, moment în care nu se acordă atenție suficientă exprimării și se ajunge ca la final, actul juridic redactat să nu reflecte întru totul voința părților.
Un exemplu elocvent este clauza privind durata unui contract.
Deși părțile se înțeleg în realitate asupra unui termen general, să zicem de 1 (un) an, cu posibilitatea de prelungire a actului pentru perioade egale, dacă bunul mers al colaborării o va cere, în scris ajunge să fie stipulată fraza “Contractul va fi încheiat pentru o durată de 1 (un) an și se va prelungi automat pe perioade succesive, egale cu cea inițială, dacă niciuna dintre părți nu își exprimă cu cel puțin 30 (treizeci) de zile înainte de data expirării duratei pentru care a fost încheiat sau prelungit, intenția de încetare”.
Dar care este riscul acestei exprimări?
Inițial părțile vor găsi un „confort” în faptul că acordul scris se va prelungi „automat” sau „fără ca ei să mai fie obligați să încheie un act adițional suplimentar” care consumă resursa timp și energie.
Însă, în cazul exprimării de mai sus “se va prelungi automat” versus “se va putea prelungi automat” împiedică părțile să înceteze colaborarea, dacă nu există acordul părților, la o altă dată decât cu 30 de zile înainte de data ajungerii la termen.
Odată neexprimată dorința de încetare prin ajungerea la termen, respectând cele 30 de zile asupra cărora s-a convenit, începe să curgă „automat” perioada succesivă egală cu cea inițială, care va produce efecte juridice obligatorii și va crea imposibilitatea comunicării unei notificări de încetare unilaterală, fiind absolut necesară o notificare de reziliere de această dată, act juridic distinct și cu însemnătate deosebită.
Rezilierea, sancțiune de drept civil care intervine în cazul neexecutării culpabile a uneia sau mai multor obligații din partea semnatarilor contractului, nu își va găsi temeiul în cazul în care cel interesat nu va avea motive serioase și determinate de încetare a colaborării.
O ofertă mai favorabilă poate fi motiv de a dori încetarea unei colaborări și angajarea într-un alt contract, ceea ce nu se va putea opera decât cu acordul părților, sau prin exprimarea clară a clauzelor contractuale astfel încât să poată permite retragerea în momentul dorit.
