Negocierile privind plata creanțelor în vremuri de criză economică

Negocierile privind plata creanțelor în vremuri de criză economică

– Tips & Tricks –

 

Știm cu toții că în perioadele în care economia nu merge așa cum ne-am dori, cel mai elocvent exponent fiind chiar situația generată de epidemia de coronavirus, unul din elementele specifice este prelungirea termenelor de plată sau chiar îngreunarea efectuării efective a plăților către furnizori.

Sigur, înainte de a discuta despre situații litigioase, se pune problema negocierilor cu privire la modalitatea cea mai favorabilă (ambelor părți) de efectuare a plății, sens în care, prin acest articol, ne propunem să arătăm câteva tips & tricks care să fie folosite pe procesul negocierii, astfel încât rezultatul acestora să fie unul cât mai concret.

 

1. Orice discuție este recomandat să se concretizeze printr-o confirmare scrisă a concluziilor într-o formă scrisă.

Deși ajungerea în fața unui organ al statului cu soluționarea unui litigiu este probabil ultima variantă dorită, este totuși indicat, în vederea pregătirii unui potențial litigiu, să existe o evidență a rezultatelor negociate de părți.

Mai mult decât atât, orice eventuală înțelegere privind plata este indicat să fie făcută în scris (chiar ca un act adițional la contract/angajament de plată), pentru a putea asigura punerea ei în practică.

Concret, dacă între Primus – creditor și Secundus – debitor se realizează un acord de prelungire a termenului de plată, consfințirea în scris a acestui acord este cea care poate permite lui Secundus să se apere față de o solicitare de plată prematură (efectuată conform primului termen de plată).

Forma scrisă nu este neapărat necesar să se concretizeze într-un document semnat de ambele părți (deși este recomandabil), un e-mail fiind suficient. În ipoteza în care, în exemplul de mai sus, soluția este propusă de Secundus, este necesar ca și Primus să își exprime acordul fără echivoc vis-a-vis de cele propuse.

 

 

2. Încheierea unui angajament de plată cu prelungirea termenului de plată

Continuând ideea sfaturile referitoare la ce este bine să se urmărească în cadrul negocierilor privind plata, un alt instrument de ajutor este angajamentul ferm de plată, cu extinderea termenului inițial.

Tot în ideea exemplului de mai sus, un atare angajament de plată este în favoarea ambelor părți. Astfel, pentru Primus, angajamentul de plată echivalează cu o recunoaștere fermă a datoriei, iar pentru Secundus reprezintă posibilitatea de a gestiona mai bine și prioritiza plățile către furnizori.

Având un angajament de plată semnat, chiar în ipoteza în care Secundus nu va executa obligația de plată, atunci când Primus va porni demersurile de acționare judiciară a lui Secundus, procesul va fi mult mai facil.

Pe de-o parte, se va putea folosi procedura simplificată a ordonanței de plată, care presupune o taxă de timbru mult mai redusă (200 RON) și care se desfășoară cu celeritate, fiind executorie chiar de la fond, deci mult mai avantajos pentru creditor. Pe de alta parte, dovedirea faptului că judecătorul are în față o creanță certă, lichidă și exigibilă va fi mai degrabă o formalitate (presupunând că documentele contractuale nu prezintă carențe), fiind datoria deja recunoscută.

Un alt element foarte important în ceea ce privește angajamentul de plată este acela că debitul trebuie foarte bine explicat. Concret, nu este suficient (cel puțin nu în toate cazurile) să fie doar menționată doar suma totală datorată, fiind indicat ca aceasta să fie defalcată și explicitată (arătat din ce contract și din ce facturi provine, precum și să se facă o scurtă descriere a facturilor).

 

3. Obținerea unor garanții privind plata

Desigur că este recomandabil să existe garanții privind buna execuție a obligațiilor contractuale încă de la începutul contractului, însă putem presupune că aceasta este diferența între ideal și realitatea din practică.

Astfel, în cazul în care, furnizor fiind, nu ați fost suficient de inspirat încât să încasați plata în avans sau să obțineți o garanție a plății, atunci când veți negocia cu debitorul condiții mai „blânde” privind plata, puteți acorda prelungirea termenului de plată, la schimb cu primirea unor garanții.

Aici avem două obiective intermediare:

1. Primul obiectiv intermediar este evident: obținerea garanției, ceea ce va garanta sau, în orice caz va crește considerabil șansele de recuperare a datoriei.
2. Dacă debitorul se va arăta deschis față de acordarea garanției, atunci veți ști că discutați cu un partener de bună credință. În caz contrar, există riscul considerabil ca partenerul să nu aibă intenții reale de a își executa obligațiile, moment în care este indicat să luați măsuri cât mai grabnice pentru a vă recupera debitul și pentru a reduce pagubele.

Revenind la garanții, recomandările sunt în sensul a trei categorii:

1. Biletul la ordin avalizat;
2. Fidejusiunea;

Fiecare dintre aceste garanții are specificitățile sale, având deopotrivă avantaje și dezavantaje, motiv pentru care le vom trata separat într-un alt articol.

Scopul acestora este însă de a asigura, fie faptul că creditorul va avea posibilitatea de a se îndrepta în mod direct împotriva mai multor persoane, crescându-și astfel șansele de a recupera, fie de a acorda prioritate la executarea unui bun direct în favoarea creditorilor in discuție.

 

În concluzie, recomandăm ca, înainte de a se trece la demersurile judiciare, dacă relațiile de parteneriat nu sunt deteriorate, să se încerce soluționarea amiabilă a diferendului prin negociere. Dacă negocierea este condusă corect (nu excludeți asistența specialiștilor în acest pas!) victoriile vor veni mult mai rapid decât în urma unor procese litigioase.

Avocat Alexandru Teodorescu