Aleksandr Sergheevici Pușkin nr. 8, sector 1, București, C.P. 011996
(+4) 031 426 0745

Noutatea legislativă din Legea 265/2022 privind Registrul Comerțului

Noutatea legislativă din Legea 265/2022 privind Registrul Comerțului întregește cadrul legal și pentru titularii de marcă

Denumirea comercială/ firma este numele sub care un profesionist își exercită activitatea. Această denumire este aleasă odată cu înființarea unei firme la ONRC (Oficiul Național al Registrului Comerțului) și trebuie să îndeplinească anumite condiții de legalitate, disponibilitate și distinctivitate. În practică, aceasta este denumirea sub care veți semna și vă veți identifica în raporturile juridice cu alți profesioniști sau în relațiile cu statul.

Marca este elementul distinctiv al unei întreprinderi, identitatea sa pe piață, fiind de fapt primul element care apare în relația dintre consumator și produs.

Pe scurt, prin denumirea comercială o societate se identifică în relațiile cu alți profesioniști și cu statul, iar prin marcă se identifică în relațiile cu clienții. Pentru clarificare, oferim următorul exemplu: În cazul renumitului retailer Emag, denumirea comercială cu care se identifică în raporturile juridice este Dante International SA, în timp ce marca cunoscută publicului larg este EMAG.

Dacă o societate ar prelua în mod identic/similar în numele său o marcă, ar putea apărea un risc de confuzie/de asociere de pe urma căruia ar putea să profite, prejudiciind titularul de marcă. Actuala reglementare oferă celui din urmă pârghiile legale necesare – posibilitatea introducerii unei acțiuni în contrafacere –  pentru a se îndrepta împotriva unei societăți pe motiv că denumirea acesteia aduce atingere dreptului la marcă, având drept temei juridic prevederile Art. 39 din Legea 84/1998, pe care le vom reda mai jos:

(1) Înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii.

(2) Fără a aduce atingere drepturilor titularilor dobândite înainte de data depunerii cererii sau de data de prioritate a mărcii înregistrate, titularul acesteia poate cere instanţei judecătoreşti competente, printr-o acţiune în contrafacere, să interzică terţilor să utilizeze, în activitatea lor comercială, fără consimţământul său:

a) un semn identic mărcii, pentru produse sau servicii identice celor pentru care marca a fost înregistrată;

b) un semn pentru care, datorită faptului că este identic sau asemănător cu o marcă şi din cauză că produsele sau serviciile cărora li se aplică marca sunt identice sau similare, există un risc de confuzie în percepţia publicului, incluzând riscul de asociere între semn şi marcă;

c) un semn identic sau asemănător cu marca, pentru produse sau pentru servicii identice, similare sau diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta din urmă a dobândit un renume în România şi dacă prin utilizarea semnului fără motiv justificat se obţîn foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau renumele mărcii ori se aduce atingere acestora;

d) un semn identic sau asemănător cu marca care este utilizat în alt scop decât acela de a distinge produsele sau serviciile, atunci când utilizarea acestui semn, fără motive întemeiate, atrage obţinerea de foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii ori aduce atingere acestora.

(3) În aplicarea alin. (2), titularul mărcii poate cere să fie interzise terţilor, în special, următoarele acte:

a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalajul acestor produse;

b) oferirea produselor sau comercializarea ori deţinerea lor în acest scop sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn;

c) importul sau exportul de produse sub acest semn;

d) utilizarea semnului pe documente comerciale sau pentru publicitate;

e) utilizarea semnului că denumire comercială ori că parte a unei denumiri comerciale;

f) utilizarea semnului în publicitatea comparativă într-un mod care contravine Legii nr. 158/2008 privind publicitatea înşelătoare şi publicitatea comparativă, republicată.

Rezolvarea conflictului dintre marcă și denumirea comercială a făcut obiectul multor litigii deduse judecații și își găsește rezolvarea în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii  Europene. Cauza Celine C-17/06 a oferit o interpretare uniformă a noțiunii de “utilizare” și a explicitat condițiile în care titularul unei mărci poate interzice utilizarea de către un terț a unui semn identic cu marca sa. Astfel, trebuie îndeplinite 4 condiții:

a) utilizarea să aibă loc în cadrul comerțului;

b) utilizarea să aibă loc fară consimțământul titularului mărcii;

c) utilizarea semnului identic sau similar cu marca să aibă loc pentru produse sau servicii identice sau similare cu cele pentru care a fost înregistrată marca, de natura a produce risc de confuzie în percepția publicului, incluzând și riscul de asociere a mărcii cu semnul;

d) utilizarea să aducă atingere sau să fie susceptibila de a aduce atingere funcției esențiale a mărcii, anume de a garanta consumatorilor proveniență produselor sau a serviciilor.

De asemenea, utilizarea semnului de către terț trebuie făcută în scopul identificării produselor și serviciilor sale.

Modificările care vor intra în vigoare la 26.11.2022 vor reglementa un pic mai clar conflictul dintre marcă și denumire comercială. Astfel, Art. 51 din Noua Lege a Registrului Comerțului nr. 265/2022 dispune:

(1) Dreptul de folosinţă exclusivă asupra firmei se dobândeşte prin înregistrarea în registrul comerţului.

(2) Înregistrarea în registrul comerţului a unei firme de către alte persoane decât titularul mărcii înregistrate potrivit Legii nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, republicată, atrage răspunderea solicitantului.

Acest articol vine să întregească cadrul legislativ preexistent, prevăzând expres antrenarea răspunderii solicitantului netitular de marcă. Astfel, este eliminat orice dubiu legat de direcția în care conflictul ar trebui soluționat.

Patricia Botezatu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *