În timp ce persoana fizică este adesea protejată în calitate de consumator, neglijența unui profesionist trebuie sancționată mai aspru. Vorbim de neglijență sau, de ce nu, chiar intenție atunci când o persoană juridică nu efectuează formalitățile necesare la registrul comerțului pentru a-și actualiza datele cu privire la sediu. Cea mai des întâlnită situație o reprezintă expirarea sediului. Puțin probabil ca un profesionist activ pe piață să își schimbe sediul în altă locație și să își permită să nu îndeplinească și formalitățile de publicitate necesare.
Dovada denumirii și a sediului
Atunci când este vorba despre o persoană juridică devin incidente dispozițiile art. 229 din Codul civil, care se referă la modalitatea prin care se face dovada denumirii și a sediului acesteia. Astfel, conform alin. (1) din acest text de lege: „ În raporturile cu terții, dovada denumirii și a sediului persoanei juridice se face cu mențiunile înscrise în registrele de publicitate sau de evidență prevăzute de lege pentru persoana juridică respectivă.”
Însă, în lipsa acestor mențiuni, alin. (2) al art. 229 din Codul civil, prevede faptul că stabilirea sau schimbarea denumirii și a sediului nu va putea fi opusă altor persoane.
Având la bază aceeași rațiune, art. 21 coroborat cu art. 22 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului statuează că o societate are obligația de a înregistra în decurs de 15 zile orice modificare, inclusiv privind utilizarea spațiilor cu destinație de sediu.
Așadar, responsabilitatea declarării și a actualizării datelor privind coordonatele sediului social și ale punctelor de lucru incumbă persoanei juridice, prin reprezentanții săi legali.
În consecință, în cazul nerespectării acestei obligații, persoana juridică este cea care trebuie să suporte sancțiunea. Lipsa mențiunilor relative la denumire și la sediu determină inopozabilitatea față de terți a modificărilor ce vizează aceste atribute de identificare.
Cum procedați dacă partenerul dumneavoastră de afaceri figurează cu sediul expirat?
Dacă nu aţi primit nicio înştiinţare privind o altă adresă de comunicare, îi puteţi comunica orice documente la sediul respectiv, deoarece acesta vă este opozabil. Dacă vreţi şi puteţi să depuneţi mai multe diligenţe, pe lângă această comunicare, este util să vă adresaţi şi administratorului societăţii.
În cazul iniţierii unui litigiu, de asemenea, vă puteţi raporta la sediul expirat, caz în care se pune problema modului în care instanţa va dispune realizarea citării acestei persoane juridice.
Litigiu declanșat împotriva unei persoane juridice cu sediul expirat
În ceea ce privește citarea persoanelor juridice de drept privat, art. 155 alin. (1), pct. 3 din Codul de procedură civilă stabilește că acestea vor fi citate prin reprezentanții lor la sediul principal sau, atunci când este cazul, la sediul dezmembrământului lor.
Este legală citarea persoanei juridice la sediul care apare ca expirat sau aceasta trebuie citată prin publicitate?
În doctrină s-a afirmat că dispozițiile legale privind citarea prin publicitate, ca regulă, nu se aplică în cazul persoanelor juridice, deoarece acestea sunt supuse înregistrării în registre publice, iar orice schimbare intervenită în privința sediului lor trebuie înscrisă în aceleași registre, astfel încât, în lipsa unei asemenea înregistrări, modificările nu sunt opozabile terților.[1]
Citarea prin publicitate presupune afișarea citației la ușa instanței, pe portalul instanței de judecată și la ultimul domiciliu cunoscut al celui citat (pârât), precum și numirea unui curator din avocații baroului, care va reprezenta interesele acestuia.
Considerăm că citarea prin publicitate nu este aplicabilă în privința persoanei juridice în cazul în care aceasta nu și-a actualizat informațiile referitoare la sediu, deoarece:
[boc_list_item icon_size=”small” has_icon_color=”” icon_color=”#333333″ icon_solid=”” icon=”icon icon-check2″ margin_bottom=”10px” css_animation=”right-to-left”] art. 167 din Codul de procedură civilă, privitor la citarea prin publicitate, face referire la domiciliu, acesta fiind specific persoanelor fizice, iar nu celor juridice;[/boc_list_item]
[boc_list_item icon_size=”small” has_icon_color=”” icon_color=”#333333″ icon_solid=”” icon=”icon icon-check2″ margin_bottom=”10px” css_animation=”right-to-left”]Legea societăților nr. 31/1990 instituie obligația societăților de a-și anunța orice schimbare de sediu la Oficiul Registrului Comerțului;[/boc_list_item]
[boc_list_item icon_size=”small” has_icon_color=”” icon_color=”#333333″ icon_solid=”” icon=”icon icon-check2″ margin_bottom=”10px” css_animation=”right-to-left”]din interpretarea sistematică a art. 167 alin. (3) și art. 58 din Codul de procedură civilă privind curatela specială reies următoarele aspecte edificatoare:[/boc_list_item]
- dacă instanța încuviințează citarea prin publicitate, acesta va numi un curator dintre avocații baroului. Or, art. 58 alin. (1) teza a II-a stabilește limitativ două cazuri în care instanța poate numi un curator special pentru persoana juridică:
- în caz de conflict de interese între persoana juridică și reprezentantul sau legal; sau
- când persoana juridică nu mai are reprezentant.
Cum printre aceste cazuri nu se regăsește și situația în care sediul nu mai este valabil, considerăm că legiuitorul nu a avut în vedere numirea unui curator care să reprezinte interesele societății care nu a avut grijă să își actualizeze datele sediului la registrul comerțului.
Apreciem că instanța nu ar trebui să citeze prin publicitate societatea care nu a fost preocupată de actualizarea datelor sale de identificare, fiind legală citarea la sediul expirat. Cel mult, ne-am putea gândi la citarea acestei persoane juridice la domiciliul sau sediul reprezentantului său legal, care în fapt poate atinge scopul încunoștiințării.
„Comunicarea actelor de procedură ori citarea făcute la sediul indicat în registrul comerțului trebuie considerate ca legal îndeplinite, chiar dacă agentul procedural constată lipsa oricărei persoane de la sediu ori chiar împrejurarea că persoana juridică s-a mutat. Neaducerea la cunoștința publică a eventualei schimbări a sediului prin efectuarea mențiunilor corespunzătoare în registrul comerțului face ca orice asemenea modificare să nu fie opozabilă adversarului procesual și finalmente instanței de judecată, fiind o chestiune imputabilă însăși persoanei juridice împricinate.”[2]
Inactivitatea partenerului contractual
Sediul expirat atrage și inactivitatea din punct de vedere fiscal. Potrivit art. 92 alin. (1) litera g) din Codul de procedură fiscală, expirarea duratei deţinerii spaţiului cu destinaţia de sediu social constituie una dintre situațiile care atrage inactivitatea respectivului contribuabil.
Efectele inactivității
În temeiul art. 316 alin. (11) lit. a) din Codul fiscal, organele fiscale competente anulează înregistrarea unei persoane în scopuri de TVA, dacă este declarată inactivă conform prevederilor Codului de procedură fiscală, de la data declarării ca inactive.
Prin urmare, inactivitatea partenerului contractual de la care ati facut achiziții atrage, în principiu, imposibilitatea de exercitare a dreptului dumneavoastră de deducere a cheltuielilor şi taxei pe valoarea adăugată aferente.
Verificarea partenerului contractual se realizează online accesând: https://www.anaf.ro/inactivi/.
Totuși, având în vedere hotărârea CJUE din 19.10.2017, pronunțată în cauza C‑101/16, veți putea face dovada absenței unei fraude sau a unei pierderi de venituri fiscale. Important este să demonstrați că tranzacțiile încheiate cu operatorul declarat inactiv îndeplinesc condițiile prevăzute de Directiva 2006/112 și, în special, că TVA‑ul a fost plătit trezoreriei publice de către acesta.[3]
Gabriel BOROI, Mirela STANCU, „Drept procesual civil”, Editura Hamangiu, 2015, p. 281.
Curtea de Apel Târgu-Mureș, MINUTĂ, 09 octombrie 2015, cu ocazia întâlnirii trimestriale a judecătorilor pentru unificarea practicii judiciare şi formarea profesională continuă.
Hotărârea CJUE din 19 octombrie 2017 pronunțată în cauza C‑101/16,având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Curtea de Apel Cluj, în procedura Paper Consult SRL împotriva Direcției Regionale a Finanțelor Publice Cluj‑Napoca, Administrației Județene a Finanțelor Publice Bistrița‑Năsăud.
[boc_message type=”e.g. information, success, attention, warning_msg”]
[1] Gabriel BOROI, Mirela STANCU, „Drept procesual civil”, Editura Hamangiu, 2015, p. 281.
[2] Curtea de Apel Târgu-Mureș, MINUTĂ, 09 octombrie 2015, cu ocazia întâlnirii trimestriale a judecătorilor pentru unificarea practicii judiciare şi formarea profesională continuă.
[3] Hotărârea CJUE din 19 octombrie 2017 pronunțată în cauza C‑101/16,având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Curtea de Apel Cluj, în procedura Paper Consult SRL împotriva Direcției Regionale a Finanțelor Publice Cluj‑Napoca, Administrației Județene a Finanțelor Publice Bistrița‑Năsăud.
[/boc_message]
