În conformitate cu dispozițiile art. 5 din Legea concurenței nr. 21/1996 (denumită în continuare „Legea Concurenței”) sunt interzise orice înțelegeri între întreprinderi, decizii ale asociațiilor de întreprinderi și practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect împiedicarea, restrângerea ori denaturarea concurenței pe piața românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care:

  1. stabilesc, direct sau indirect, prețuri de cumpărare sau de vânzare sau orice alte condiții de tranzacționare;
  2. limitează sau controlează producția, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investițiile;
  3. împart piețele sau sursele de aprovizionare;
  4. aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiții inegale la prestații echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurențial;
  5. condiționează încheierea contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestații suplimentare care, prin natură lor sau în conformitate cu uzanțele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.

De asemenea, alin. (2) al articolului mai sus menționat din Legea Concurenței prevede și faptul că aceste interdicții suferă și anumite excepții, respectiv interdicțiile sus-menționate nu se aplică înțelegerilor sau categoriilor de înțelegeri între intreprinderi, deciziilor sau categoriilor de decizii ale asociațiilor de întreprinderi, practicilor concertate sau categoriilor de practici concertate, atunci când acestea îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

  1. contribuie la îmbunătățirea producției sau distribuției de mărfuri ori la promovarea progresului tehnic sau economic, asigurând, în același timp, consumatorilor un avantaj corespunzător celui realizat de părțile la respectiva înțelegere, decizie ori practică concertată;
  2. impun întreprinderilor în cauză doar acele restricții care sunt indispensabile pentru atingerea acestor obiective;
  3. nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurența de pe o parte substanțială a pieței produselor în cauză.

Principalele practici anticoncurențiale

1.       Înțelegerile anticoncurențiale sau practicile concertate (coordonarea comportamentului pe piață, fără să se fi încheiat un acord) între doi sau mai mulți operatori economici ce pot avea loc:

  1. la nivel orizontal, între concurenți (companii care operează la același nivel al lanțului de producție sau distribuție). Cele mai grave sunt înțelegerile orizontale secrete, de tip cartel, privind fixarea prețurilor, împărțirea piețelor și clienților (inclusiv în cadrul licitațiilor publice), limitarea producției și distribuției;
  2. la nivel vertical, între întreprinderi care operează la niveluri diferite ale lanțului de producție sau distribuție, de exemplu, între un producător și un distribuitor al acestuia.

Impunerea prețului de revânzare este, în multe cazuri, considerată de autoritatea de concurență că fiind o înțelegere gravă, având că obiect, direct sau indirect, stabilirea unui preț de revânzare fix sau minim, ce trebuie respectat de către cumpărător.

2.       Decizii ale asociaților de întreprinderi (patronale sau profesionale) privind stabilirea și impunerea unei conduite comune membrilor săi, în privința, spre exemplu, a prețurilor, standardelor sau a unei obligații de a schimbă informații sensibile cu privire la politică comercială (sunt considerate informații sensibile din punct de vedere concurențial informațiile care pot fi calificate drept secrete de afaceri, care reprezintă know-how specific unei anumite activități sau care ar oferi un avantaj competitiv concurenților unei anumite entități).

3.     Comportamentul abuziv săvârșit de un operator economic care deține poziție dominantă pe o piață poate îngrădi/elimina concurență prin practici de excludere (câștigarea de noi clienți prin practicarea unor prețuri menținute artificial la un nivel scăzut cu scopul de a înlătura concurență), de exploatare (impunerea unor prețuri nejustificat de mari) sau de discriminare (practicarea unor reduceri speciale pentru clienții care au drept furnizor unic sau principal întreprinderea aflată în poziție dominantă).

Înțelegerile privind stabilirea prețurilor sunt formă de acord anticoncurențial cea mai frecvent întâlnită în practică. Acestea privesc fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a prețurilor de vânzare ori de cumpărare, precum și a oricăror alte condiții comerciale ce sunt reglementate contractual. Aceste acorduri monopoliste sunt considerate încălcare gravă, întrucât împiedică funcția de autoreglare a pieței prin intermediul cererii și ofertei.

Fixarea prețurilor, respectiv, tarifelor se poate realiza pe multiple căi, fie în mod direct, atunci când este precizat prețul ce nu ar trebui să fie stabilit prin contract, fie indirect, atunci când se permite cunoașterea respectivului preț sau tarif pe cale indirectă, prin stabilirea rabaturilor sau adaosurilor într-o manieră uniformă, ceea ce permite determinarea prin calculul acestora, cu valorificarea criteriului de calcul.

Prin înțelegeri verticale se înțelege orice acord sau practică concertată între două sau mai multe întreprinderi, fiecare operând la niveluri diferite ale lanțului producție – distribuție.

Înțelegerile verticale, cel mai des întâlnite în practică, sunt cele având că obiect stabilirea prețului de revânzare, cu alte cuvinte stabilirea unui nivel fix sau minim al prețului pe care cumpărătorul este obligat să îl plătească. O astfel de practică poate consta și în condiționarea acordării unor facilități de respectarea unui anumit nivel de preț, stoparea livrărilor sau chiar rezilierea unui contract.

Înțelegerile orizontale reprezintă – înțelegerile dintre concurenți asupra prețurilor, cele de împărțire a piețelor sau de limitare a cantităților de bunuri sau servicii care trebuie să fie produse, cumpărate sau furnizate.

Stabilirea relațiilor de afaceri cu societăți concurente poate reprezenta o modalitate de cooperare benefică pentru companii, întrucât poate conduce la avantaje economice substanțiale – spre exemplu, un acord comercial cu un concurent poate reprezenta un mijloc eficient de reducere a costurilor, de partajare a riscurilor, de creștere a investițiilor sau de sporire a calității produselor lansate pe piață. Însă trebuie avut în vedere că o astfel de cooperare poate duce, în egală măsură, la încălcarea dispozițiilor de concurență în cazul în care produce efecte negative pe piață în ceea ce privește preţurile, rezultatele, inovația sau diversitatea produselor. Astfel, conform jurisprudenței Consiliului Concurenței înțelegerile anticoncurențiale privind fixarea prețurilor și/sau împărțirea piețelor reprezintă unul din motivele principale de sancționare a companiilor.

Lasă un comentariu