Publicată în data de 19.04.2019 în Monitorul Oficial, Ordonanța de Urgență nr. 25/2019 ce are ca scop protejarea know-how-ului și a informațiilor de afaceri nedivulgate care constituie secrete comerciale, este un act normativ ce stabilește o serie de măsuri pe care deținătorii acestor informații le au la îndemână și care pot fi luate față de autorul încălcării ce folosește în mod neautorizat informațiile confidențiale.
În prima fază, pentru a putea înțelege care sunt informațiile pe care deținătorii sunt îndreptățiți să le protejeze, trebuie să apelăm la dispozițiile art. 1¹ lit. d) din legea 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, care definesc secretul comercial după cum urmează:
“d) secret comercial – informaţiile care îndeplinesc cumulativ următoarele cerinţe:
- sunt secrete în sensul că nu sunt, că întreg sau astfel cum se prezintă sau se articulează elementele acestora, cunoscute la nivel general sau uşor accesibile persoanelor din cercurile care se ocupă, în mod normal, de tipul de informaţii în cauză;
- au valoare comercială prin faptul că sunt secrete;
- au făcut obiectul unor măsuri rezonabile, în circumstanţele date, luate de către persoană care deţine în mod legal controlul asupra informaţiilor respective, pentru a fi păstrate secrete;”
Ulterior încadrării informațiilor deținătorului în categoria sercretului comercial și stabilirea protecției acestora prin raportare la dispozițiile legii 11/1991, urmează formularea unei acțiuni bazate pe prevederile O.U.G. 25/2019, în baza cărora să fie interzisă utilizarea. Conform prevederilor art. 4 din O.U.G. 25/2019 sunt definite dobândirea, utilizarea și divulgarea secretului comercial după cum urmează:
“(2)Dobândirea unui secret comercial fără consimţământul deţinătorului secretului comercial este considerată ilegală ori de câte ori este efectuată prin:
a)accesul neautorizat, însuşirea sau copierea oricăror documente, obiecte, materiale, substanţe sau fişiere electronice care se află în mod legal sub controlul deţinătorului secretului comercial şi care conţin secretul comercial sau din care poate fi dedus acesta;
b)orice alt comportament care, în circumstanţele date, contravine practicilor comerciale loiale.
(3)Utilizarea sau divulgarea unui secret comercial este considerată ilegală ori de câte ori este săvârşită, fără consimţământul deţinătorului secretului comercial, de către o persoană care îndeplineşte oricare dintre următoarele condiţii:
a)a dobândit secretul comercial în mod ilegal;
b)încalcă un acord de confidenţialitate sau orice altă obligaţie de a nu divulgă secretul comercial;
c)încalcă o obligaţie contractuală sau de altă natură care limitează utilizarea secretului comercial.”
Astfel cum poate fi observat, utilizarea sau divulgarea poate avea loc fie ca urmare a unei dobândiri ilegale a secretului comercial, fie în urma unei încălcări a unei obligații contractuale sau a unui eventual NDA (Non-Disclosure Agreement) încheiat de părți. Desigur, dispozițiile actului normativ nu limitează modalitățile în care autorul încălcării ar putea dobândi informațiile, utilizând exprimări vagi precum: “orice altă obligaţie de a nu divulga secretul comercial” sau “obligație de altă natură care limitează utilizarea secretului comercial”. De asemenea, un aspect important de menționat este reprezentat de faptul că nu doar utilizarea și divulgarea pot face obiectul unei eventuale acțiuni bazate pe prevederile O.U.G. 25/2019, fiind reglementată inclusiv dobândirea ilegală a informațiilor confidențiale, fără a fi necesară utilizarea/divulgarea. Desigur, în acest caz, ar trebui probată deținerea informațiilor de către autorul încălcării.
În ceea ce privește măsurile pe are le poate dispune instanța în cadrul unei astfel de acțiuni, acestea pot consta în:
“a) încetarea sau, după caz, interzicerea utilizării sau divulgării secretului comercial;
- b) interdicţia de a fabrica, a oferi, a introduce pe piaţă sau a utiliza mărfuri care contravin normelor ori de a importă, exportă sau depozita astfel de mărfuri în aceste scopuri;
- c) adoptarea măsurii corective a eliminării caracteristicilor ilicite ale mărfurilor care contravin normelor.”
De asemenea, la cererea reclamantului, instanța poate acorda daune-interese proporționale cu prejudiciul real suferit ca urmare a dobândirii, utilizării sau divulgării ilegale a secretului comercial și poate dispune publicarea integrală sau parțială a hotărârii judecătorești pe cheltuiala autorului încălcării.
Totodată, până la pronunțarea unei hotărâri în cauză, instanța poate dispune oricare din următoarele măsuri provizorii:
“a) încetarea sau, după caz, interzicerea, cu titlu provizoriu, a utilizării sau a divulgării secretului comercial;
- b) interdicţia de a produce, oferi, introduce pe piaţă sau utiliza mărfuri care contravin normelor ori de a importa, exporta sau depozita astfel de mărfuri în scopurile menţionate;
- c) indisponibilizarea mărfurilor suspectate de a încălca normele, inclusiv a mărfurilor importate, astfel încât să se împiedice intrarea sau circulaţia acestora pe piaţă.”
Totuși, ca alternativă la măsurile menționate mai sus, instanța ar putea dispune ca orice continuare a presupusei utilizări ilegale a unui secret comercial să aibă loc subsecvent depunerii unei cauțiuni al cărei scop ar fi despăgubirea deținătorului secretului comercial. Astfel, în măsura în care instanța ar aprecia că aplicarea unei astfel de măsuri provizorii ar fi disproporționată, ar putea obliga presupusul autor al încălcării la depunerea unei cauțiuni care ar asigura despăgubirea reclamantului în cazul în care acesta ar avea câștig de cauză.
Desigur, măsurile provizorii pot fi solicitate pe calea unei ordonanțe președințiale, urmărind procedura reglementată de Codul de Procedura Civilă, printr-o cerere distinctă, separat de cererea privind fondul cauzei. Nu în ultimul rând, persoana față de care au fost dispuse măsurile provizorii, poate solicita desființarea acestora dacă în termen de 30 de zile de la data la care au fost luate, reclamantul nu face dovada introducerii unei acțiuni privind fondul cauzei sau dacă informațiile confidențiale nu se mai încadrează în categoria “secret comercial”, astfel cum a fost definită.
În ceea ce privește competența de soluționare a unei cereri întemeiate în baza O.U.G. 25/2019, aceasta aparține tribunalului, iar dreptul la acțiune se prescrie în termen de 6 ani de la data la care reclamantul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască actele ilegale.