Creșele și grădinițele, obligate să fie dotate cu mijloace de supraveghere video și audio

Conform unei propuneri legislative pentru modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011, toate unitățile în care se oferă servicii de educație timpurie sau funcționează în regim de creșă ori unitate antepreșcolară, vor avea obligația dotării incintei și sediilor de clasă cu camere de supraveghere video și audio.

Dotarea incintei și a sălilor de clasă va fi obligatorie atât pentru unitățile educaționale de stat cât și pentru cele private în care există un număr de cel puțin șapte copii înscriși în respectiva unitate. În mod excepțional, dacă 50 % plus 1 dintre părinții copiilor înscriși în unitatea educațională își exprimă în scris dezacordul cu privire la dotarea sălilor de clasă cu astfel de sisteme de supraveghere, acestea nu vor fi instalate.

De mentionat este însă faptul că dezacordul părinților poate viza exclusiv sălile de clasă deoarece holurile, salile publice destinate spectacolelor pentru copii precum și sălile de mese vor fi supravegheate video și audio indiferent de decizia exprimată de părinți. Costurile privind implementarea și dotarea unităților educaționale cu sistem de supraveghere video-audio vor fi suportate de la bugetul de stat, din fondurile Ministerului Educației Naționale, în ceea ce privește unitățile publice și din fonduri proprii, în cazul unităților private.

Conform proiectului de lege, unitatea educațională va avea obligația să păstreze pentru o perioadă de 90 de zile calendaristice înregistrările video-audio urmând ca acestea să fie ulterior arhivate. Părinții și/sau reprezentanții legali ai copiilor pot primi acces securizat la imaginile înregistrate în timp real în timpul procesului instructiv educativ, pe coridorul instituției, în sala de mese, precum și în celelalte încăperi de utilitate publică utilizate de către minori și cadrele didactice. Accesul se va efectua pe bază de nume de utilizator si parolă, dreptul de acces asupra materialelor video-audio fiind netransferabil.

Deși pare a fi un proiect bine privit în rândul părinților care doresc un control cât mai complet asupra copiilor și al interacțiunii lor cu profesorii, trebuie observat faptul că prevederile acestui act normativ exclud aplicarea dispozițiilor Regulamentului nr. 2016/679 privind protecția datelor cu caracter personal –Regulamentul General privind Protecția Datelor (facând referire chiar în mod direct la două acte normative privind protecția datelor abrogate, respectiv Legea 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date precum și la Decizia Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal nr. 52/2012 privind prelucrarea datelor cu caracter personal prin utilizarea mijloacelor de supraveghere video) precum și jurisprudența de reper în materia protecției datelor cu caracter personal. Problema vieții private a profesorilor a ridicat probleme și în alte state care au recurs la supravegherea video în sălile de curs, stabilindu-se, la nivelul Uniunii Europene, faptul că noțiunea de viață privată poate include activități profesionale sau activități care se desfășoară în spații publice și că sălile de curs nu reprezintă doar locurile de desfășurare a activității profesorilor, ci și locurile în care stabilesc relații, zidindu-și identitatea lor socială.

Motiv pentru care instalarea unor mijloace de supraveghere video-audio în salile de curs a unităților educaționale din România ar putea ridica probleme privind dreptul la viață privată al cadrelor didactice.

Lasă un comentariu