Metode de recuperare a creanțelor – 8. Atragerea răspunderii organelor de conducere pentru intrarea în insolvență
Încercând să recuperăm o creanță de la o societate, aceasta intră în insolvență. Acesta este sfârșitul sau mai există șanse? Mai pot fi recuperate sume de bani și pe alte căi?
Chiar dacă condițiile sunt restrictive, și numai în situația în care se poate demonstra faptul că există o culpă în generarea stării de insolvență, persoanele care au determinat (din culpă sau cu intenție), contribuit, înlesnit la starea de insolvență pot fi trase la răspundere.
Instanța de judecată poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b) au făcut activități de producție, comerț sau prestări de servicii în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la incetarea de plăți;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpă, cât și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu se prezumă. Prezumția este relativă;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți;
g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori;
h) orice altă faptă săvârșită cu intenție, care a contribuit la starea de insolvență a debitorului, constatată potrivit prevederilor prezentului titlu.
În funcție de informațiile pe care le deține creditorul despre debitorul său, cererea poate fi întemeiată pe unul dintre cele 8 motive puse la dispoziție de lege. Chiar dacă unele dintre ele par lejere (nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea; orice alta fapta care a contribuit la starea de insolvență a debitorului), instanța de judecată va proceda la o cercetare amănunțită a motivelor prezentate și va admite cererea numai pentru motive bine întemeiate.
Acțiunea se prescrie în termen de 3 ani. Prescripția începe să curgă de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a contribuit la apariția stării de insolvență, dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronunțării hotărârii judecătorești de deschidere a procedurii de insolvență.
Odată cu cererea formulată, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar ori, după caz, comitetul creditorilor va putea cere judecătorului-sindic să instituie măsuri asigurătorii asupra bunurilor din averea persoanelor bănuite conform celor de mai sus.
Pentru mai multe informații sau orice întrebări suplimentare, vă rugăm să nu ezitați să ne contactați:
➡ Telefon: (+4) 031 426 0745
📧 Email: office@grecupartners.ro
Suntem aici pentru a vă ajuta și pentru a oferi suportul nostru legal la toate situațiile dumneavoastră.
Așteptăm cu nerăbdare să discutăm cu dumneavoastră.
Avocat Vladimir Catargiu
Către: Metode de recuperare a creanțelor – 7. Deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului
