Conform prevederilor legale din O.G. nr.52/1997 (legea cadru ce stabilește regimul juridic aplicabil relațiilor de franciză), scopul urmarit de francizor in cadrul ansamblului de relații dezvoltate cu beneficiarii unei francize este acela de a promova tehnologii, produse sau servicii, precum și pentru dezvoltarea producției și distribuției unui produs sau serviciu.
In esență, franciza reprezintă un sistem de comercializare a unor produse, servicii sau tehnologii, bazat pe o colaborare continuă între persoanele fizice sau juridice independente din punct de vedere juridic şi financiar, prin care o persoană, denumită francizor, acordă altei persoane, denumită francizat, dreptul şi impune obligaţia de a exploata o afacere, în conformitate cu conceptul francizorului.
Conform ultimelor modificari legislative ce au operat în privința regimului juridic al francizei, prin intermediul Legii nr. 179 / 2019 au fost aduse o serie de noutăți prin reformularea conceptului de franciză atât din punct de vedere juridic cât și din punct de vedere fiscal.
Din punct de vedere fiscal, noțiunea este foarte importantă în momentul în care francizorul este o persoană nerezidentă și francizatul este o persoană rezidentă, iar aceasta din urmă efectuează plăți pentru dreptul de folosință pentru licențe, brevete, drepturi de autor, alte drepturi de proprietate intelectuală sau industrială protejate, know-how-ul.
Astfel, aceste plăți din perspectiva regimului fiscal vor fi calificate drept redevențe către persoane nerezidente supuse impozitării prin stopaj la sursă în România la momentul plății, conform art. 223 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal.
Iar în funcție de statul unde este înmatriculat beneficiarul redevenței, se va ține cont de posibilitatea aplicării Convențiilor de evitare a dublei impuneri dacă există o astfel de convenție între România și statul respectiv.
Potrivit art.4 din O.G. 52/1997 contractul de franciză trebuie sa reflecte interesele membrilor retelei de franciza, protejand drepturile de proprietate industriala sau intelectuală ale francizorului, prin menținerea identității comune și a reputației rețelei de franciză.
Franciza oferă practic oportunitatea operarii unei afaceri cu o marca deja consacrata și cu standarde de operare deja stabilite și consolidate, în anumite condiții prestabilite ce sunt concretizate printr-o anexă la contractul de franciză.
Francizorul, în calitate de profesionist, trebuie sa fie titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrate sau a oricărui alt drept de proprietate intelectuală sau industrială iar drepturile trebuie să fie exercitate pe o durată cel puţin egală cu durata contractului de franciză.
Pe de altă parte, francizatul trebuie să fie un profesionist, persoană fizică sau juridică, selecţionat de francizor, care aderă la principiul omogenităţii reţelei de franciză, aşa cum este ea definită de către francizori si de lege iar în același timp francizatul trebuie sa aiba capacitatea de a se conforma regulilor impuse de modelul de afacere sau sistemelor de operare ale francizei pe care doreste sa o achizitioneze.
Francizatul este autorizat și obligat in același timp, în schimbul unei contribuţii financiare directe sau indirecte, să utilizeze mărcile de produse şi/sau de servicii, alte drepturi de proprietate intelectuală sau industrială protejate, know-how-ul, drepturile de autor, precum şi însemne ale comercianţilor, beneficiind de un aport continuu de asistentă comercială şi/sau tehnică din partea francizorului, în cadrul şi pe durata contractului de franciză încheiat între părţi în acest scop.
Un aspect important ce nu trebuie ignorat de profesioniștii care doresc sa devină beneficiarii unui contract de franciză îl reprezintă analiza preliminara a cadrului legal aplicabil raporturilor dintre părțile contractului de franciza, respectiv implicațiile legale determinate de încălcarea oricăreia din obligațiile ce-i revin si care se referă la plata taxelor și a redevențelor în schimbul transmiterii know-how-ului, păstrarea secretului know-how-ului astfel dobândit, obligația de nonconcurență etc.
Deşi beneficiarul acţionează, respectând marca, know-how-ul şi numele francizorului, între aceştia există o independenţă financiară, în sensul că, beneficiarul este un comerciant de sine stătător, un subiect de drept distinct, cu elemente de identificare proprii și acționează în nume şi pe cont propriu, nefiind mandatar sau comisionar al francizorului, ceea ce presupune că o eventuală insolvență a francizatului nu-l va afecta în mod direct pe francizor.
Francizorul trebuie sa conferă francizatului dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu, aspect ce implică și obligația de a asigura francizatului o pregătire iniţială pentru exploatarea mărcii înregistrate.
Potrivit dispozițiilor legale prevăzute de O.G. nr. 52/1997, anterior perfectării contractului de franciza, părțile parcurg o etapa precontractuală in cadrul căreia urmează sa fie analizate conditiile de colaborare, aspect ce implică o verificare riguroasă a informațiilor referitoare la aspectele financiare ale contractului, la experiența dobândită și transferabilă, obiectivele și întinderea exclusivității care este acordată, durata pentru care se încheie contractul, care sunt condițiile de reînnoire, ale rezilierii și ale cesiunii etc.
Profesioniștii care doresc să apeleze la o franciză trebuie să se asigure că vor avea în vedere la momentul semnării contractului clauzele prevăzute la art.6 din O.G. nr.52/1997 și că vor seta cu atenție drepturile și obligațiile ce le revin, în special regulile de concurență loială și aspectele financiare.
Avocat Florescu Alexandra
