În ultimii ani am fost martorii unui avans tehnologic spectaculos, remarcat atât la nivel internațional, cât și în ceea ce privește inovațiile de la nivelul României. Atât inteligența artificială, cât și realitatea virtuală și augumentată au avut un impact major asupra societății, vizând din ce în ce mai multe ramuri de activitate și reprezentând reale instrumente utilizate atât în scopuri legitime, cât și în scopuri mai puțin etice, morale sau chiar legale.
Cu toate acestea, chiar dacă beneficiile noilor tehnologii sunt incontestabile, nu putem trece cu vederea implicațiile de ordin juridic pe care o utilizare defectuoasă, abuzivă sau chiar necontrolată ori netransparentă a tehnologiei le-ar putea avea. Spre exemplu, efectele comunicării în masă pot avea diferite consecințe asupra modului de percepție a informațiilor, facilitând manipularea în diferite scopuri și prin varii metode. Unul din mijloacele folosite în acest sens este crearea de conținut.
Crearea de conținut generat de nevoile publicului și de dorința de a transforma cotidianul în senzațional reprezintă o piesă de bază pe care se spijină orice strategie de marketing, dar care în ultimii ani, din dorința de a obține o audiență cât mai mare, a luat, pe alocuri, forma știrilor false. Totuși, chiar dacă așa-zisele știri false (fake news) au capătat o amploare tot mai mare, acestea pot fi demontate sau chiar semnalizate cu un minim de efort, neavând același efect nociv pe care îl are, spre exemplu, conținutul alterat/ falsificat cu ajutorul inteligenței artificiale.
Mulți specialiști în domeniul securității cibernetice sunt preocupați de această problemă, iar giganții din social media întreprind diferite măsuri pentru a se lupta cu acest fenomen numit „Deepfake”, încercând să stabilească un set de date prin intermediul cărora se pot crea instrumente de detectare a acestor deepfake-uri ce pot duce la dezinformarea în masă și la sabotaj.
Însa, cum tehnologia pentru manipularea înregistrărilor video devine tot mai sofisticată și mai accesibilă publicului larg, distincția dintre adevărat și fals ar putea fi foarte greu de făcut. Deși aceste trucaje sunt prezentate ca fiind periculoase, mulți oameni le distribuie din diferite motive.
Realizând amploarea fenomenului și implicațiile acestuia, limiarea sa s-a încercat inclusiv prin adoptarea unor măsuri legislative de către Statele Unite ale Americii precum şi de către unele state europene.
Avându-se în vedere că în legislaţia națională nu există în prezent nicio dispoziţie legală în acest sens, parlamentarii români au propus, prin intermediul unui proiect legislativ, condițiile în care se pot realiza și difuza materialele de tip deepfake[1].
Astfel, imaginile sau înregistrările audio-video prelucrate astfel încât să altereze realitatea vor fi interzise dacă nu afișează anunțul “Acest material conține ipostaze imaginare”, vizibil pe cel puțin 10% din suprafața expunerii și pe toată durata difuzării respectivului conținut.
Cei care nu se vor conforma dispozițiilor legale sus amintite vor risca închisoarea de șase luni la doi ani sau amendă penală în cazul în care proiectul de lege va fi adoptat, devenind, astfel, lege care cuprinde prevederi obligatorii.
Prin introducerea acestor noi reguli se dorește atât limitarea perturbării industriilor de media și divertisment, cât și atenționarea populației asupra efectelor nocive ale impactului puternic și periculos pe care îl are acest tip de conținut, care poate duce inclusiv la fraude financiare considerabile.
Avocat Mihaela Bălău
[1] Potrivit proiectului de lege enunțat, prin deepfake se înțelege orice conținut de tip imagine, înregistrare audio sau înregistrare video create cu ajutorul inteligenței artificiale (IA) sau cu ajutorul tehnologiei de augmentare a realității (RV) astfel încât să creeze aparența că o persoană a spus sau a făcut lucruri care în realitate nu au fost spuse, respectiv nu au fost făcute de acea persoană.
