Modificarea infracțiunii de hărțuire sexuală: extinderea sferei de incriminare și definirea unor variante agravante
Recent, Camera Deputaților, în calitate de for decizional, a adoptat o lege care completează prevederile Codului penal, în sensul extinderii sferei de incriminare a infracțiunii de hărțuire sexuală, precum și al introducerii de două variante agravante. Astfel, rațiunea acestul demers rezidă, în principal, în aceea că, potrivit reglementării actuale din Codul penal, pentru ca o persoană vătămată să poată depune plăngere prealabilă împotriva unui făptuitor pentru hărțuire sexuală, este necesară existența unei „relații de muncă sau similare”. În lipsa unei asemenea relații, persoana vătămată se vede nevoită să depună plângere având drept obiect o altă infracțiune, precum Hărțuirea (art. 208 Cod penal) sau Amenințarea (art. 206 Cod penal).
Pe cale de consecință, s-a considerat de către legiuitorul român că sintagma „în cadrul unei relații de muncă sau al unei relații similare” este mult prea laxă, lăsându-se la aprecierea instanței de judecată interpretarea noțiunii de relații similare celor de muncă. Suplimentar, condiționarea existenței unui anumit raport între victimă și făptuitor implică consecințe extrem de grave. Prima dintre acestea, exprimată de altfel prin date oficiale, vizează faptul că există un număr excesiv de disproporționat între numărul de condamnări pronunțate pentru săvârșirea infracțiunilor dintre cele mai grave contra libertății și integrității sexuale (spre exemplu, viol, trafic de persoane sau proxenetism) și cel al condamnărilor pentru infracțiunea de hărțuire sexuală, care este pedepsită mult mai blând. Concluzia care decurge în mod implicit din aceste rezultate echivalează cu eșecul statului de a asigura un nivel înalt de protecție în privința victimei, precum și de a descuraja agresorii în a comite fapte de natură penală.
Astfel, pentru a îndrepta această situație nefavorabilă, propunerea legislativă în discuție vizează, în primul rând, eliminarea din varianta tip a sintagmei „în cadrul unei relații de muncă sau al unei relații similare”. Suplimentar, a fost introdusă o nouă ipoteză de condiționare, respectiv aceea prin care, ca urmare a pretinderii de favoruri de natură sexuală, victimei i-a fost cauzată o stare de temere. Mai mult decât atât, în conținutul alin. (2) se prevede varianta asimilată a infracțiunii de hărțuire sexuală, respectiv „utilizarea, chiar pentru o singură dată, a oricărei forme de presiune gravă cu scopul real sau aparent de a obține un act de natură sexuală, fie în favoarea autorului faptelor, fie în favoarea unei alte persoane, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă”.
În ceea ce privește cele două variante agravante introduse, legiuitorul a decis, pe de o parte, să transfere ipoteza săvârșirii hărțuirii sexuale „în cadrul unei relații de muncă sau al unei relații similare”, pedepsind astfel hărțuitorul cu o sancțiune mai aspră. Cea de-a doua variantă agravantă, pe de altă parte, vizează ipoteza în care fapta „a fost săvârșită de către un personal didactic sau nedidactic din învățământul preuniversitar, respectiv de către un personal didactic și de cercetare sau de către un personal didactic și de cercetare auxiliar din învățământul universitar, împotriva unui elev, respectiv student”.
Aceste modificări legislative propuse decurg din necesitatea de a descuraja comportamente care prezintă un risc social extrem de ridicat, precum și de a oferi victimei infracțiunii toate pârghiile necesare pentru a se putea îndrepta împotriva agresorului, fără a fi ținută să depună plângere pentru alte infracțiuni prevăzute de Codul penal.
Pentru mai multe informații sau orice întrebări suplimentare, vă rugăm să nu ezitați să ne contactați:
➡ Telefon: (+4) 031 426 0745
📧 Email: office@grecupartners.ro
Suntem aici pentru a vă ajuta și pentru a oferi suportul nostru legal la toate situațiile dumneavoastră.
Așteptăm cu nerăbdare să discutăm cu dumneavoastră.
Avocat Ana Maria Nistor
