Conform Codului Muncii, locul muncii poate fi modificat unilateral de către angajator prin delegarea salariatului într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut în contractul individual de muncă. Pe durata delegării, salariatul îşi păstrează funcţia şi toate celelalte drepturi prevăzute în contractul individual de muncă.
Asadar, delegarea reprezintă exercitarea temporară, din dispoziţia angajatorului, de către salariat, a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuţiilor de serviciu în afara locului său de muncă.
Este important de retinut faptul ca delegarea poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice în 12 luni şi se poate prelungi pentru perioade succesive de maximum 60 de zile calendaristice, numai cu acordul salariatului. Refuzul salariatului de prelungire a delegării nu poate constitui motiv pentru sancţionarea disciplinară a acestuia.
Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi la o indemnizaţie de delegare, în condiţiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil. Indemnizația de delegare este cunoscută și sub numele de diurnă. Cheltuielile rezultate în urma efectuării delegației se justifică prin ordinul de deplasare.
În cele mai multe cazuri, delegațiile durează cel puțin 2 zile lucrătoare, însă există și situații în care angajatul este trimis într-o deplasare ce durează în total 12 ore, în contextul în care norma de muncă este de 8 ore pe zi, iar restul de 4 ore reprezintă durata de timp necesară deplasării.
În privinta încadrării timpului petrecut pe drum spre și de la locul delegării, ne raportăm și la cauza E-11/20, Curtea de Justitie a Uniunii Europe în care s-a pronunțat, la data de 15 iulie 2021, o hotarare care prevede: „timpul necesar petrecut in deplasare, in afara programului normal de lucru, de catre un lucrator catre un loc altul decat locul sau de prezenta fix sau obisnuit pentru a-si exercita activitatea sau atributiile in acest alt loc, astfel cum impune angajatorul sau, constituie „timp de lucru” in sensul articolului 2 alineatul (1) din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru. Este irelevant daca deplasarea in cauza se efectueaza in intregime in interiorul SEE sau catre sau din tari terte in cazul in care contractul de munca este incheiat in temeiul legislatiei nationale a unui stat SEE si reglementat de aceasta. In plus, nu este necesara nicio evaluare a intensitatii activitatii desfasurate in timpul deplasarii.”
Astfel, dacă un salariat muncește 8 ore în delegație, iar 4 ore le petrece pe drum spre și de la locul unde a muncit în delegare, acesta trebuie să beneficieze de repaus de 24 de ore – conform Codului Muncii art. 115 alin. (2): Durata zilnica a timpului de munca de 12 ore va fi urmata de o perioada de repaus de 24 de ore. Binențeles, salariatul poate beneficia și de timpul necesar pentru pauza de masă, caz în care timpul de lucru s-ar putea reduce la 11 ore, însa toate aceste aspecte trebuie detaliate în Regulamentul Intern și în contractul individiual de muncă.
Pe de alta parte, în cazurile în care angajatul este trimis în delegație, iar această perioadă se întinde peste week-end, pentru zilele de sâmbătă și duminică angajatul nu are dreptul la primirea diurnei deoarece nu prestează activitate pentru angajator, ci se află în zilele de repaus săptămânal.
În toate cazurile în care se oferă indemnizație de delegare/ diurnă, angajatul nu mai are dreptul să primească și tichet de masă pentru ziua respectivă.
Avocat Ana Maria Nistor
