Conform Codului Civil, una dintre modalitățile prin care obligațiile pot fi clasificate este în cea de mijloce și cea de rezultat.
Definiția prezentată de art. 1482 din Codul Civil este urmatoarea:
Obligațiile de mijloace și obligațiile de rezultat
(1) În cazul obligației de rezultat, debitorul este ținut să procure creditorului rezultatul promis.
(2) În cazul obligațiilor de mijloace, debitorul este ținut să folosească toate mijloacele necesare pentru atingerea rezultatului promis.
(3) Pentru a stabili dacă o obligaţie este de mijloace sau de rezultat se va ține seama îndeosebi de:
- a) modul în care obligația este stipulată în contract;
- b) existenţa şi natura contraprestației şi celelalte elemente ale contractului;
- c) gradul de risc pe care îl presupune atingerea rezultatului;
- d) influenţa pe care cealaltă parte o are asupra executării obligaţiei.
Cu alte cuvinte, obligația de rezultat este cea care prevede în mod clar rezultatul la care se obligă debitorul, în schimb, în cazul celei de mijloace, debitorul este ținut numai să depună toate eforturile posibile și necesare în atingerea rezultatului preconizat, fără a exista însă o obligație prestabilită în acest sens.
Pentru a face o diferența mai clară între cele două categorii de obligații, se cere exemplificarea acestora: obligația de a plati o suma de bani, obligația de a preda un bun, obligația de a asigura folosința unui bun în cazul contractului de locațiune, reprezintă obligații de rezultat.
În schimb, obligaîiile de mijloace pot fi exemplificate astfel: obligația medicului de a depune prudența și diligența în acord cu principiile profesiei pentru însănătoșirea pacientului, obligația avocatului de a se folosi de toate resursele în vederea atingerii rezultatului scontat.
Această diferentă capătă importanță deosebită pe tărâm probatoriu.
În timp ce neatingerea rezultatului iîn cazul obligațiilor de rezultat conduce în mod automat la o culpă a debitorului, desigur, cu excepțiile prevăzute de lege, neatingerea rezultatului în cazul celor de mijloace trebuie dovedită de către creditor, în sensul dovedirii faptului că debitorul nu a depus toate eforturile necesare și toate mijloacele posibile în vederea atingerii rezultatului dorit.
În concluzie, există prezumția de culpă din partea debitorului în cazul obligațiilor de rezultat, în timp ce în cazul obligațiilor de mijloace această culpă trebuie dovedită.
Avocat Diana Dulama
