Eficiența activității societății comerciale depinde, printre mai mulți alți factori, și de resursele financiare care stau la dispoziția acesteia. Dintre diversele surse de finanțare care stau la dispoziția societății – noi aporturi ale asociaților, credite, emitere de obligațiuni, venituri din realizarea unor acte de comerț – majorarea capitalului este cea mai ieftină și deci cea mai benefică pentru societate, așa cum se susține într-o opinie doctrinară[1].

Operațiunea de majorare a capitalului social poate fi efectuată printr-o serie de procedee distincte, „dreptul comun” în acest caz fiind reprezentat de art. 210 din Legea nr. 31/1990 a societăților:

(1)Capitalul social se poate mări prin emisiunea de acțiuni noi sau prin majorarea valorii nominale a acțiunilor existente în schimbul unor noi aporturi în numerar și/sau în natură.

(2)De asemenea, acțiunile noi sunt liberate prin încorporarea rezervelor, cu excepția rezervelor legale, precum și a beneficiilor sau a primelor de emisiune, ori prin compensarea unor creanțe lichide și exigibile asupra societății cu acțiuni ale acesteia.

(3)Diferențele favorabile din reevaluarea patrimoniului vor fi incluse în rezerve, fără a majora capitalul social.

(4)Mărirea capitalului social prin majorarea valorii nominale a acțiunilor poate fi hotărâtă numai cu votul tuturor acționarilor, în afară de cazul când este realizată prin încorporarea rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune.

În cadrul acestui articol, ne vom opri asupra posibilității de majorare a capitalului social prin compensarea unor creanțe lichide și exigibile, în capital social. În concret, discutăm despre transformarea sumei dintr-un împrumut în care compania are calitatea de debitor, în capital social, cu emiterea unui număr corelativ de părți sociale sau de acțiuni, după caz.

Compensarea de creanțe, prevazută expres la art. 210 alin. (2) teza finală din Legea societăților, este acea procedură prin care societatea hotărăște ca, în loc de a plăti o datorie a societății către un creditor al său – asociat sau terț – indiferent de izvorul respectivei creanțe (act sau fapt juridic), inclusiv emisiunea de obligațiuni, să ofere acestuia „în schimb” titluri de participare nou emise.[2]

Operațiunea nu este dintre cele mai des întâlnite în practică, însă se poate apela la ea, de exemplu, în cazul în care societatea are de stins un debit pe care altfel i-ar fi greu să îl stingă.

Din punct de vedere tehnic, majorarea capitalului social prin compensarea creanței se efectuează printr-o operațiune contabilă de virare a unor sume de bani între conturile de pasiv ale societății.

Sub aspectul modalității de majorare, acest tip de creștere a capitalului social se realizează exclusiv prin emiterea de noi acțiuni (sau părți sociale) în patrimoniul persoanei al cărei împrumut va fi stins.

Împrumutul poate fi stins în totalitate, sau doar parțial, neexistând nicio dispoziție legislativă care să oblige la stingerea totală a datoriei.

Din punct de vedere procedural, al înregistrării operațiunii în Registrul Comerțului, dosarul, pe lângă hotărârea adunării generale prin care se ia decizia, și actul constitutiv actualizat, va conține și actul doveditor al creanței, situațiile financiare și bălanța însoțitoare.[3]

Hotărârea adunării generale va trebui să aibă câteva puncte, printre care emiterea de noi acțiuni sau părți sociale și decizia de compensare a datoriei, arătându-se modificarea structurii capitalului social.

La dosar, trebuie depus și contractul de împrumut, suma în cauză trebuind să reiasă în mod expres din situațiile financiare ce se depun.

Deci, este de avut în vedere faptul că, atunci când veți avea în vedere o operațiune de acest gen, va trebui și ca bilanțul să fie întocmit la momentul depunerii dosarului, societatea fiind practic condiționată să le întocmească și să le depună (inclusiv la ANAF), astfel că decizia este indicat să fie „temporizată” oarecum în aceeași perioadă cu depunerea bilanțurilor.

Un alt aspect pe care asociații sau acționarii care nu vor primi părți sociale trebuie să îl aibă în vedere și, eventual să și-l asume, va fi acela că o asemenea majorare va modifică raporturile între asociați și, în funcție de valoarea capitalului social și de valoarea împrumutului compensat, le va dilua, mai mult sau mai puțin drastic, dreptul în societate.

O alternativă la această variantă, desigur, în ipoteza unei înțelegeri între asociați, va fi aceea de transformare a  împrumutului în profit, operațiune urmată de majorarea capitalului social prin emiterea de prime de emisiune.

 

[1][1] SCHIAU Ioan;PRESCURE Titus, Legea societăților comerciale din 01-nov-2009, Hamangiu

[2] BODU Sebastian, Legea societatilor comentata si adnotata din 01-sep-2016, Rosetti

[3][1] https://www.onrc.ro/index.php/ro/mențiuni/persoane-juridice/majorarea-capitalului-social 

Lasă un comentariu