Concedierea, soluția „last resort” la care pot apela angajatorii pentru încetarea contractului individual de muncă din inițiativa acestora, reprezintă o instituție care poate ridica dificultăți în practică, cu precădere atunci când discutăm de concediere pe criteriul necorespunderii profesionale.
Concedierea pentru necorespundere profesională este tipul de concediere pentru motive care țin de persoana salariatului. Ea poate fi dispusă unilateral de către angajator, însă cu respectarea unor reguli si limite legale foarte stricte.
Amintim de faptul că există restricții legale, atât cu caracter permanent, cât și cu caracter temporar, cu titlul de interdicții în materia dispunerii concedierilor de către angajatori. Cu alte cuvinte, pe baza acestor criterii ori în cazurile expres stipulate de lege, nu pot fi dispuse concedieri de niciun fel.
👉 Ca interdicție absolută, generală și cu caracter permanent, este interzisă concedierea salariaților:
- Pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală
- Pentru exercitarea, în condițiile legii, a dreptului la grevă și a drepturilor sindicale.
👉 În rândul interdicțiilor cu caracter temporar se numără:
- Dispunerea concedierii pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical, conform legii;
- Dispunerea concedierii pe durata suspendării activității ca urmare a instituirii carantinei;
- Dispunerea concedierii pe durata în care femeia salariată este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat cunoștință de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere;
- Dispunerea concedierii pe durata concediului de maternitate;
- Dispunerea concedierii pe durara concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani;
- Dispunerea concedierii pe durata concediului pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pentru afecțiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;
- Dispunerea concedierii pe durata exercitării unei funcții eligibile într-un organism sindical, cu excepția situației în care concedierea este dispusă pentru o abatere disciplinară gravă sau pentru abateri disciplinare repetate, săvârșite de către acel salariat;
- Dispunerea concedierii pe durata efectuării concediului de odihnă.
Aceste din urmă interdicții nu se mai mențin pentru situația concedierilor pe baza unor motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare, a falimentului sau a dizolvării angajatorului, în condițiile legii. Practic, în aceste situații, concedierile sunt din nou permise.
Codul Muncii prevede la art. 61 faptul că angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care acesta nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat. În acest caz, angajatorul va emite decizia de concediere în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării cauzei concedierii.
Tot Codul Muncii prevede că în cazul unei concedieri pentru necorespundere profesională, angajatorul trebuie să parcurgă în prealabil și în mod obligatoriu procedura de evaluare prealabilă a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilită prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau, în lipsa acestuia, prin regulamentul intern.
Referitor la această procedură prealabilă, este foarte important de menționat faptul că evaluarea profesională se va face numai conform reglementărilor interne ale companiei, în concret, conform programărilor stabilite în contractul colectiv de muncă ori în regulamentul intern, fiind emisă nelegal o decizie de concediere în baza unei evaluări profesionale ce a fost făcută în afara termenelor prevăzute în contractul colectiv de muncă ori în regulamentul intern, numai pentru a putea fi concediat salariatul în baza acestor criterii, într-un anumit moment.
De asemenea, atunci când salariatul a fost evaluat profesional, cu concluzia că acesta nu corespunde profesional postului pe care se află, contractul său de muncă fiind încetat astfel prin concediere, angajatorul are obligația de a îi propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea sa profesională. Salariatul va avea la dispoziție un termen de 3 zile lucrătoare de la comunicarea angajatorului pentru a își manifesta în scris consimțământul cu privire la noul loc de muncă oferit.
În cazul în care angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante, acesta are obligația de a solicita sprijinul agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă în vederea redistribuirii salariatului, corespunzător pregătirii profesionale a acestuia.
Aceste mențiuni sunt esențial a fi cunoscute de către angajatori, întrucât nu este legală emiterea deciziei de concediere pentru necorespundere profesională fără ca salariatului să i se fi propus un alt loc de muncă în cadrul unității, compatibil pregătirii sale profesionale, ori fără ca angajatorul să solicite sprijinul agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă în vederea redistribuirii salariatului.
Numai în cazul în care salariatul nu își manifestă consimțământul în termen de 3 zile de la notificarea angajatorului cu privire la locurile de muncă vacante în cadrul unității și numai după notificarea cazului către agenția teritorială de ocupare a forței de muncă, angajatorul poate dispune la concedierea salariatului.
Persoanele concediate pe criteriul necorespunderii profesionale au dreptul de a beneficia de termenul de preaviz, a cărui durată nu poate fi mai mică de 20 de zile lucrătoare.
Avocat Elena Manea