Garanțiile contractuale în vremuri de criză economică

Garanțiile contractuale în vremuri de criză economică

– explicații pe înțelesul tuturor –

 

Scriam într-un articol anterior despre anumite tips & tricks care pot fi urmate atunci când ne aflăm în situația negocierilor legate de plata creanțelor în contextul dificultăților economice pe care le întâmpină mediul de business.

Spuneam atunci că unul dintre obiectivele negocierilor, sigur, pe lângă obținerea cât mai rapidă a plății datoriei, ar fi obținerea de garanții, menționând trei dintre cele mai importante:

1. Biletul la ordin avalizat;
2. Fidejusiunea;
3. Ipoteca

Astfel, aceste trei tipuri de garanții contractuale vor fi tratate pe scurt în acest articol, din perspectivă practică, explicând avantajele și dezavantajele fiecărora dintre ele.

 

• Biletul la ordin

Biletul la ordin reprezinta un document în baza căruia emitentul acestuia (debitorul) se obligă să achite o sumă de bani, la scadență, beneficiarului.

Biletul la ordin poate fi completat de la emitere cu toate detaliile (inclusiv scadenta sau suma de bani datorată) sau poate fi emis „în alb”, caz în care completarea lui se face de către beneficiar.

Evident, suma înscrisă în biletul la ordin, fie că este completată la emitere, fie că este completată de către beneficiar, trebuie să reflecte datoria scadentă concretă pe care emitentul o are de achitat beneficiarului.

Avantajul esențial al biletului la ordin este că el reprezintă direct titlu executoriu. Ce înseamnă asta? Ca, după parcurgerea unei proceduri relativ simple (introducerea la plată în bancă), în cazul în care nu se achită creanța, se poate proceda direct la executarea silită a debitorilor, prin modalitățile permise de lege: poprire, executare asupra bunurilor mobile/imobile, executare asupra părților sociale etc.

De avut în vedere atunci când se discută despre biletul la ordin este faptul că el poate fi avalizat. Avalizarea este o garanție suplimentară care poate fi oferită de orice persoană și care, prin asumarea acestei garanții, va fi obligată în mod identic cu emitentul biletului.

Un alt avantaj al biletului la ordin este că termenul în care se pot invoca motive privind anularea biletului în cadrul contestației la executare este de 5 zile, față de 15, cât este cazul pentru contestațiile de drept comun.

Practic, prin primirea unei garanții constând în bilet la ordin (avalizat), creditorul are siguranța că, în cazul în care suma ce îi este datorată nu va fi achitată la scadență, se va putea îndrepta contra debitorului (și eventual și a avalistului) direct prin executare silită, putând să urmărească toate bunurile (corporale și necorporale) și veniturile deținute de acesta/aceștia.

Inconvenientul în acest caz este reprezentat de incertitudinea ce vine din faptul că recuperarea prin executarea silită depinde de bonitatea financiară a debitorilor. Concret, atât timp cât aceștia nu vor avea bunuri sau venituri executabile (pe numele lor), nu se va putea recupera nimic.

 

• Fidejusiunea

O altă garanție ce poate fi obținută pe parcursul negocierilor este reprezentată de fidejusiune. Prin fidejusiune, o persoană terță de raportul contractual se obligă să execute în numele debitorului datoria acestuia, dacă acesta nu o va face.

Practic, în linii mari, fidejustiunea funcționează la fel ca avalizarea biletului la ordin, cu diferența notabilă că, în lipsa titlului executoriu, pentru punerea în executare a debitului, debitorul, împreună cu fidejusorul, vor trebui dați în judecată.

Există două elemente specifice fidejusiunii care trebuie avute în vedere:

1. Beneficiul de discuțiune – posibilitatea garantului de a cere să fie urmărit mai întâi debitorul principal;
2. Beneficiul de diviziune (atunci când sunt mai mulți fidejusori, de exemplu mai mulți asociați gcare garantează pentru societate) – posibilitatea garantului de a cere creditorului să dividă acțiunea în câți debitori sunt și să îi urmărească pe aceștia proporțional.

Este recomandat ca, în cadrul negocierii, să se obțină pe cât posibil renunțarea la cele două beneficii, prin actul de obligare la asigurarea garanției. În caz contrar, dacă debitorul principal nu va achita după termenul de scadență, urmărirea fidejusorului/fidejusorilor va presupune demersuri suplimentare pentru creditor.

 

• Ipoteca

Ipoteca poate fi mobiliară sau imobiliară, în funcție de natura bunului asupra căruia este instituită. Ipoteca presupune pentru creditor că acesta are, fie dreptul ca a executa silit direct bunul asupra căruia poartă ipoteca, fie ca, în cazul în care respectivul bun este vândut prin executarea silită a unui alt creditor, creanța sa să fie plătită cu prioritate.

Astfel, observăm ca ipoteca este cea mai convenabilă tipologie de garanție, ea prezentând tot timpul garanția recuperării datoriei. Inclusiv în scenariul în care, în urma scoaterii bunului la licitație nu se găsesc cumpărători, creditorul este în continuare apărat, având posibilitatea de a prelua bunul în proprietate în contul creanței.

Un element extrem de important vis-a-vis de ipoteca este publicitatea. Astfel, dacă discutăm de un bun imobil, atunci ipoteca va trebui notată în Cartea Funciară, iar în cazul bunurilor mobile, înscrierea se va face în Registrul Național pentru Publicitate Mobiliară.

În fine, dezavantajul ipotecii este că, în practică se aplică doar în contractele de valori ridicate și care, ca mecanism, au legătură (cel puțin) cu eventualul bun asupra căruia va purta ipoteca.

Desigur că este recomandabil să existe garanții privind buna execuție a obligațiilor contractuale încă de la începutul contractului, însă putem presupune că aceasta este diferența între ideal și realitatea din practică.

Astfel, în cazul în care, furnizor fiind, nu ați fost suficient de inspirat încât să încasați plata în avans sau să obțineți o garanție a plății, atunci când veți negocia cu debitorul condiții mai „blânde” privind plata, puteți acorda prelungirea termenului de plată, la schimb cu primirea unor garanții.

 

Aici avem două obiective intermediare:

1. Primul obiectiv intermediar este evident: obținerea garanției, ceea ce va garanta sau, în orice caz va crește considerabil șansele de recuperare a datoriei.
2. Dacă debitorul se va arăta deschis față de acordarea garanției, atunci veți ști că discutați cu un partener de bună credință. În caz contrar, există riscul considerabil ca partenerul să nu aibă intenții reale de a își executa obligațiile, moment în care este indicat să luați măsuri cât mai grabnice pentru a vă recupera debitul și pentru a reduce pagubele.

 

Revenind la garanții, recomandările sunt în sensul a trei categorii:

1. Biletul la ordin avalizat;
2. Fidejusiunea;

Fiecare dintre aceste garanții are specificitățile sale, având deopotrivă avantaje și dezavantaje, motiv pentru care le vom trata separat într-un alt articol.

Scopul acestora este însă de a asigura, fie faptul că creditorul va avea posibilitatea de a se îndrepta în mod direct împotriva mai multor persoane, crescându-și astfel șansele de a recupera, fie de a acorda prioritate la executarea unui bun direct în favoarea creditorilor in discuție.

Avocat Alexandru Teodorescu